MATERIAL INFORMATIV PENTRU CRESTEREA GRADULUI DE CONSTIENTIZARE ANTICORUPTIE IN RANDUL PERSONALULUI CAS BACAU
Texte legale care incrimineaza infracţiuni de corupţie
Noul Cod penal
Art. 175 - Funcţionar public
(1) Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:
- exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;
- exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;
- exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.
Art. 176 - Public
Prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică.
Titlul V - Infracţiuni de corupţie şi de serviciu art. 289-309
Capitolul I - Infracţiuni de corupţie art. 289-294
- Art. 289 - Luarea de mită
- Art. 290 - Darea de mită
- Art. 291 - Traficul de influenţă
- Art. 292 - Cumpărarea de influenţă
- Art. 293 - Fapte săvârşite de către membrii instanţelor de arbitraj sau în legătură cu aceştia
- Art. 294 - Fapte săvârşite de către funcţionari străini sau în legătură cu aceştia
Capitolul II - Infracţiuni de serviciu art. 295-309
- Art. 301 - Conflictul de interese
- Art. 308 - Infracţiuni de corupţie şi de serviciu comise de alte persoane
Art. 289 Luarea de mită
(1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Acest lucru nu are relevanţă întrucât infracţiunea de luare de mită se consumă în momentul în care se pretinde folosul şi nu în acela în care este primit, fiind suficientă simpla pretindere a folosului, predarea banilor putând să aibă loc ulterior sau putând chiar să nu se realizeze; luarea de mită consumându-se în momentul pretinderii banilor, orice activitate ulterioară acestui moment nu are nicio influenţă asupra acestei infracţiuni.
Dintre cele patru modalităţi alternative de realizare a elementului material al laturii obiective prevăzute în reglementarea anterioară, au fost preluate doar trei (pretinderea, primirea şi acceptarea promisiunii), renunţându-se la modalitatea nerespingerii promisiunii. Deşi, aparent, s-ar putea crede că prin această renunţare a fost restrânsă aria de incriminare, în realitate nu este aşa, întrucât acceptarea tacită echivalează cu nerespingerea promisiunii primite de către făptuitor.
A fost incorporata infractiunea de primire de foloase necuvenite (art. 256 CP din 1969) în infracţiunea de luare de mită. Varianta agravantă a infracţiunii nu se mai regăseşte – funcţionar cu atribuţii de control. Subiectul activ: orice persoană
Art. 290 - Darea de mită
(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art. 289, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.
(3) Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunţul prevăzut în alin. (3).
(5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Infracţiunea de dare de mită poate fi săvârşită în modalitatea oferirii de bani sau de alte foloase necuvenite unui funcţionar, în scopul ca acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Pentru existenţa infracţiunii de dare de mită în această modalitate nu este necesar ca oferirea de bani sau de alte foloase necuvenite să fi fost urmată de acceptare sau de executare, fiind suficient faptul oferirii de bani ori de alte foloase. De asemenea, nu este necesar ca scopul urmărit - îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii de către funcţionar a unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau săvârşirea unui act contrar acestor îndatoriri - să fi fost realizat.
Art. 291 - Traficul de influenţă
(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Subiectul activ: poate fi orice persoană
Art. 292 - Cumpărarea de influenţă
(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunţul prevăzut în alin. (2).
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Fapta poate fi comisă indirect, prin intermediul altei persoane. Promisiunea poate privi nu numai persoana celui care ar urma să realizeze traficul de influenţă, ci şi o altă persoană. Scopul urmărit de făptuitor este calificat, infracţiunea se comite cu intenţie directă. Pentru existenţa infracţiunii, este necesar ca actul să intre în atribuţiile funcţionarului public respectiv sau, dimpotrivă, să fie contrar acestor îndatoriri. Subiectul activ: orice persoană
Art. 301 - Conflictul de interese
(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale* ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
*) Decizia 603/2015 - Curtea Constituţională admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că sintagma "raporturi comerciale" din cuprinsul dispoziţiilor art. 301 alin. (1) este neconstituţională.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.
Decizia ICCJ nr. 350/A/2014 Dosar nr. 119/39/2012
Obiectul juridic special al infracţiunii de conflict de interese îl constituie relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii de serviciu, activitate care nu se poate realiza în condiţiile îndeplinirii unor acte cu încălcarea principiilor imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice.
Conflictul de interese nu presupune doar obţinerea unor foloase materiale necuvenite, ci obţinerea oricărui tip de folos patrimonial, conform textului de lege care incriminează fapta, întrucât incriminarea nu urmăreşte sancţionarea unor situaţii în care sunt încălcate normele legale care conferă temei şi justificare obţinerii unor foloase materiale, ci a situaţiilor în care exercitarea imparţială a atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului public ar putea fi afectată. Prin incriminarea „conflictului de interese”, „se urmăreşte sancţionarea penală a funcţionarului public care, în mod conştient şi deliberat, satisface interese personale prin îndeplinirea atribuţiilor publice. Sub aspectul laturii obiective, infracţiunea de conflict de interese presupune acţiunea de îndeplinire a unui act ori de participare la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material, în vechea reglementare şi, respectiv, patrimonial, în actuala reglementare.
Prin îndeplinirea unui act se înţelege efectuarea oricărui act ce face parte din îndatoririle de serviciu ale subiectului activ, indiferent dacă este vorba de întocmirea unui înscris sau de realizarea unei acţiuni la care acesta este ţinut în virtutea atribuţiilor sale.
Spre deosebire de îndeplinirea unui act, care este acţiunea exclusiv personală a funcţionarului public, participarea la luarea unei decizii semnifică îndeplinirea unei atribuţiuni de serviciu în situaţia în care decizia nu aparţine în totalitate funcţionarului, ci aceasta trebuie luată, în colectiv, de mai multe persoane.
Legea nu cere ca îndeplinirea unui act sau luarea unei decizii să fie defectuoasă, astfel încât, pentru incidenţa textului analizat este suficient ca autorul să acţioneze conform atribuţiunilor de serviciu.
Pentru existenţa infracţiunii este necesară o situaţie premisă constând în aceea că funcţionarul public are competenţa îndeplinirii actului sau a participării la luarea respectivei decizii.
Folosul se realizează în mod direct (spre exemplu, făcând parte din comisia de examinare, îşi evaluează propriul frate pentru angajarea ca funcţionar public în unitatea unde lucrează), ori indirect (spre exemplu, încheie un contract avantajos cu o societate comercială, persoană juridică, al cărei asociat este funcţionarul public sau soţul său, o rudă sau un afin până la gradul II inclusiv, etc., în această ipoteză avantajul realizându-se în mod direct în patrimoniul persoanei juridice, iar indirect în cel al făptuitorului ori al soţului său, al unei rude sau afin până la gradul II inclusiv, etc.).
„Folosul material” realizat de către inculpaţi pentru ei înşişi constă în cantitatea de masă lemnoasă obţinută de pe parchetele exploatate de primii patru inculpaţi urmare şi a implicării personale în efectuarea unor acte necesare exploatării respectivelor parchete.
Folosul material (patrimonial) constă şi în urgentarea procedurilor de exploatare a vegetaţiei forestiere, facilitarea îndeplinirii acestor proceduri, folos care, în final, este materializat în valoarea masei lemnoase obţinute şi posibilitatea reinvestirii mai urgente a acestei valori cu consecinţa obţinerii mai rapide a unor profituri suplimentare (profit obţinut prin reinvestirea în diverse domenii, inclusiv prin cumpărarea şi exploatarea de noi păduri - ca în speţa de faţă).
Cu referire exclusiv la inculpatul T.G.A., se constată că acesta nu a negat faptul că, în exploatarea partizilor nr. 3894/2010 şi nr. 3488/2010, dar şi în exploatarea altor partizi şi-a aprobat singur documentele respective, dar a susţinut că doar el, în calitate de şef de ocol silvic, avea atribuţia de serviciu de a aproba astfel de acte.
Or, după cum rezultă chiar din declaraţia inculpatului, atunci când acesta pleca în concediu de odihnă sau lipsea o perioadă de timp de la serviciu, exista posibilitatea legală de a fi desemnat un înlocuitor al şefului de ocol silvic, înlocuitor ce exercita atribuţiile de serviciu ale acestuia.
Ca atare şi în ipoteza în care şeful de ocol silvic exploata parchete de pădure în interes personal, se putea recurge la această variantă legală de a fi numit un înlocuitor al său, care să îndeplinească atribuţiile acestuia şi să aprobe documentele necesare exploatării masei lemnoase.
Decizia ICCJ nr. 342/A/2014 Dosar nr. 1292/46/2013
În perioada anului 2011, Comuna Mateeşti, judeţul Vâlcea, era implicată în unele litigii civile, context în care inculpatul S.N. a luat hotărârea să încheie mai multe contracte de asistenţă juridică cu nora sa, S.C.I. În speţa de faţă, onorariile percepute de doamna avocat au fost decente, nefiind realizată o îmbogăţire a acesteia prin contractele încheiate de Primăria Mateeşti.
Textul de incriminare al infracţiunii de conflict de interese nu impune ca instituţia publică să fie prejudiciată prin actul îndeplinit de către funcţionar, ca o condiţie de tipicitate a infracţiunii, fiind suficient ca beneficiarul actului să dobândească un folos. Astfel, infracţiunea de conflict de interese este o infracţiune de pericol şi nu de rezultat, aşa încât nu prezintă relevanţă lipsa intenţiei inculpatului, reclamată de acesta, de prejudiciere a primăriei prin semnarea contractelor de asistenţă juridică cu nora sa.
Se constată că infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului este o infracţiune de pericol şi nu de rezultat, aşa încât suma de 7.500 RON nu reprezintă un prejudiciu cauzat Primăriei Comunei Mateeşti.
Decizia ICCJ nr. 306/A/2014 Dosar nr. 2949/2/2013
Actele prin care s-au realizat direct foloasele materiale pentru sine au constat în semnarea, în calitate de director/manager al „C.V.G. București" a. celor 5 contracte (și a celor 9 anexe aferente): cu societatea comercială SC S.A. SRL, în cadrul căreia avea calitatea de asociat.
Deasemenea, prin emiterea împuternicirii din data de 01 septembrie 2006, prin care a abilitat-o pe martora Ț.C. să semneze „convenții civile și contracte încheiate în baza legii dreptului de autor și drepturi conexe (...) fără limită valorică", inculpata N.C.B. a îndeplinit acte prin care s-au realizat, în mod indirect, foloase materiale pentru sine, întrucât, prin această modalitate, martora a reprezentat instituția publică de cultură "C.V.G. București" în contractele încheiate cu inculpata N.C.B., în calitate de cedent.
Obiectul juridic special al infracțiunii de conflict de interese îl constituie relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu, activitate care nu se poate realiza în condițiile îndeplinirii unor acte cu încălcarea principiilor imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public în exercitarea demnității or și funcțiilor publice.
Conflictul de interese nu presupune doar obținerea unor foloase materiale necuvenite, ci obținerea oricărui tip de folos patrimonial, conform textului de lege care incriminează fapta, întrucât incriminarea nu. urmărește sancționarea unor situații în care sunt încălcate normele legale care conferă temei si justificare obținerii unor foloase materiale, ci a situațiilor în care exercitarea imparțială a atribuțiilor de serviciu ale funcționarului public ar putea fi afectată.
Decizia ICCJ nr. 869/2014 Dosar nr. 2038/1/2014
Fapta inculpatului R.N. constând în aceea că, în perioada 19 octombrie 2009 - 15 iunie 2010, în calitate de deputat în Parlamentul României, cu intenţie, în mod repetat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a propus angajarea în cadrul biroului său parlamentar din Circumscripţia electorală nr. 7 Botoşani, a fiicei sale, R.C., a avizat contractul individual de muncă încheiat cu aceasta şi a încheiat un contract civil de prestări servicii în cadrul aceluiaşi birou parlamentar, cu fiica sa, P. (fostă R.) S., contracte în baza cărora s-a realizat, în mod direct, un folos material pentru aceasta, în cuantum total de 11.658 lei, sume plătite cu titlu de venituri salariale din bugetul Camerei Deputaţilor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese în formă continuată.
Art. 308 - Infracţiuni de corupţie şi de serviciu comise de alte persoane
(1) Dispoziţiile art. 289 - 292, 295, 297 - 301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice*.
*) Decizia 603/2015 - Curtea Constituţională admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că sintagma "ori în cadrul oricărei persoane juridice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 308 alin. (1), cu raportare la art. 301, este neconstituţională.
(2) În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime
Infracţiunea prevazută de art. 308 din Codul penal este o infracţiune autonomă, o cauză de reducere a limitelor de pedeapsă sau o formă atenuata a infracţiunii prevăzute de art. 289 din Codul penal?
Prin modalitatea de reglementare, dispoziţiile art. 308 din Codul penal nu definesc o infracţiune-tip, de sine stătătoare, întrucât în structura normei nu este descrisă o faptă distinctă, cu o configuraţie proprie, ci se face trimitere la dispoziţiile şi pedepsele cuprinse în alte norme de incriminare;
Aceeaşi faptă poate fi deci incriminată, pe lângă forma tipică, în una ori mai multe variante, agravate sau atenuante, care corespund conceptului faptei prevăzute de legea penală în configuraţia tipică, deosebindu-se de aceasta prin anumite elemente circumstanţiale.
Infractiunea de luare de mită constituie infractiunea-tip, reprezentând forma de bază, în raport cu dispoziţiile art. 308 din Codul penal care, în mod evident, ca urmare a extinderii vizând subiectul activ al infracţiunii-tip la *persoanele care exercita, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice*, reprezintă o variantă atenuată a acesteia.
Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
Art. 12
Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:
- efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale;
- folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.
Art. 13
Fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Art. 132
În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene
Art. 181
(1) Folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează omisiunea de a furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri.
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.
Art. 182
(1) Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei unui folos legal obţinut, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la alin. (1).
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.
Art. 183
(1) Folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate către bugetul general al Uniunii Europene sau către bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează omisiunea de a furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate către bugetul general al Uniunii Europene sau către bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.
Art. 184
Tentativa infracţiunilor prevăzute la art. 181-183 se pedepseşte.
Art. 185
Încălcarea din culpă de către directorul, administratorul sau persoana cu atribuţii de decizie ori de control în cadrul unui operator economic a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau îndeplinirea ei defectuoasă, dacă fapta a avut ca rezultat săvârşirea de către o persoană care se află în subordinea sa şi care a acţionat în numele acelui operator economic a uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 181-183 sau săvârşirea unei infracţiuni de corupţie ori de spălare a banilor în legătură cu fondurile Uniunii Europene, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Art. 23
(1) Persoanele cu atribuţii de control sunt obligate să înştiinţeze organul de urmărire penală sau, după caz, organul de constatare a săvârşirii infracţiunilor, abilitat de lege, cu privire la orice date din care rezultă indicii că s-a efectuat o operaţiune sau un act ilicit ce poate atrage răspunderea penală, potrivit prezentei legi.
(2) Persoanele cu atribuţii de control sunt obligate, în cursul efectuării actului de control, să procedeze la asigurarea şi conservarea urmelor infracţiunii, a corpurilor delicte şi a oricăror mijloace de probă ce pot servi organelor de urmărire penală.
Art. 24
Persoanele prevăzute la art. 1 lit. e), care cunosc operaţiuni ce antrenează circulaţia de capitaluri sau alte activităţi, prevăzute la art. 1, privind sume de bani, bunuri sau alte valori ce se presupune că provin din infracţiuni de corupţie sau asimilate acestora ori din infracţiuni ce au legătură cu acestea, au obligaţia să sesizeze organele de urmărire penală sau, după caz, organele de constatare a săvârşirii infracţiunii ori organele de control, abilitate de lege.
Art. 25
(1) Îndeplinirea cu bună-credinţă a obligaţiilor prevăzute la art. 23 şi 24 nu constituie o încălcare a secretului profesional sau bancar şi nu atrage răspunderea penală, civilă sau disciplinară.
(2) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) se aplică chiar dacă cercetarea sau judecarea faptelor semnalate a condus la neînceperea sau încetarea urmăririi penale ori la achitare.
Art. 26
Secretul bancar şi cel profesional, cu excepţia secretului profesional al avocatului exercitat în condiţiile legii, nu sunt opozabile procurorului, după începerea urmăririi penale, şi nici instanţei de judecată.
Vezi mai mult
