1. Scurt istoric

Pana la aparitia Legii asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997, sistemul de ocrotire a sanatatii a fost coordonat in mod centralizat de catre Ministerul Sanatatii prin cele 41 de directii sanitare judetene si directia sanitara a municipiului Bucuresti, constituit dintr-o retea de spitale, policlinici, dispensare si alte unitati sanitare. In plus, existau si un numar de spitale, institute si centre nationale de inalta specializare direct subordonate Ministerului Sanatatii, precum si retele medicale paralele, in subordinea Ministerului Transporturilor, Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si Serviciului Roman de Informatii, care furnizau servicii medicale si raspundeau de ocrotirea sanatatii pentru o anumita categorie de populatie. 

In perioada 1990 - 1998, s-a utilizat un sistem dualist de tipul finantare de la bugetul de stat / finantare complementara – fond special de sanatate (Ordonanta Guvernului nr. 22/1992), precum si finantare externa – imprumuturi de la Banca Mondiala (Legea nr. 79/1991), fonduri Phare si donatii. 

Inceputul reformei sanitare a presupus reorganizarea serviciilor de sanatate si a sistemului de finantare a serviciilor de sanatate. 

Principiile de organizare ale sistemului sanitar s-au imbunatatit simtitor prin acces gratuit la serviciile medicale, asistenta medicala cu plata, acoperire nationala, transferul responsabilitatilor – DSJ, CMR, alegerea libera a medicului, aparitia notiunii de «medic de familie» si aparitia sectorului privat.

In iulie 1997, a fost adoptata de Parlamentul Romaniei si promulgata de Presedintele tarii Legea Asigurarilor Sociale de Sanatate – Legea nr. 145/1997. Aceasta a urmarit modelul de asigurari tip Bismark, cu asigurare de sanatate obligatorie, bazat pe principiul solidaritatii si functionand in cadrul unui sistem descentralizat. Ea a intrat in vigoare, cu toate prevederile, incepand cu 1 ianuarie 1999 dar a existat o perioada de tranzitie in anul 1998 in care Directiile Sanitare Judetene si Ministerul Sanatatii au administrat fondurile de asigurare. In consecinta, de la 1 ianuarie 1999, conform legii au functionat si casele de asigurari ca institutii publice autonome, conduse de reprezentantii asiguratilor si patronatului prin consiliile de administratie, deci si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. 

2. Implementarea sistemului de asigurari de sanatate si organizarea CNAS si a institutiilor sale teritoriale

Legea nr. 145/2002 a asigurarilor sociale de sanatate, primul act normativ care a introdus principiile asigurarilor sociale de sanatate, a venit cu caracteristici noi si democrate (cuprindere obligatorie a populatiei intr-un sistem unitar de protectie sociala, alegerea libera a medicului, unitatii sanitare si a casei de asigurari de sanatate, acordare pachet definit de servicii medicale – reglementate prin Contractul-cadru, finantare prin contributii si subventii de stat, echilibru financiar, functionare descentralizata, solidaritate si subsidiaritate in colectarea si utilizarea fondurilor, echitate, accesibilitat in acordarea serviciilor medicale). 

Din punct de vedere administrativ, “asigurarile de sanatate se organizeaza prin CNAS, prin casele de asigurari de sanatate judetene si a municipiului Bucuresti si prin oficii teritoriale” (art. 63 – Legea nr. 145/1997) iar organele de conducere au fost stabilite ca fiind pentru CNAS, adunarea generala a reprezentantilor si consiliul de administratie, ales de adunarea generala a reprezentantilor, care avea un presedinte si un vicepresedinte, alesi dintre membrii acestuia (art. 66) si pentru CJAS: adunarea reprezentantilor si consiliul de administratie (art. 71). 

Casele de asigurari sociale de sanatate trebuiau sa aiba, potrivit Legii nr. 145/1997, organe proprii de conducere alese prin vot secret pe o perioada de 5 ani si cuprindeau reprezentanti ai asiguratilor si ai patronatului. Asiguratii si angajatorii isi alegeau cate 2 reprezentanti pentru fiecare 10.000 de asigurati, pe grupe reprezentative pentru: salariati, liber profesionisti, agricultori, pensionari, someri, elevi si studenti si pentru personalul casnic. Legea mai prevedea desfasurarea alegerilor pentru adunarea generala a reprezentantilor intr-un regulament electoral elaborat de catre comisia electorala centrala iar la nivelul judetului si al municipiului Bucuresti, in baza regulamentului electoral, urmau sa functioneze comisii electorale judetene si, respectiv, a municipiului Bucuresti, aprobate, in componenta similara, de catre comisia electorala centrala (art. 75 si art. 76).

3. Transformari survenite ca urmare a modificarilor legislative

In perioada 1997 – 2001, Legea asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997 a fost modificata succesiv prin OUG nr. 30/1998, OUG nr. 72/1998, O.U.G. nr. 180/2000 si O.U.G. nr. 150/2002 – care abroga Legea nr. 145/1997 (art. 108). 

Presedintele CNAS devine ordonator principal de credite – art. 99(1), iar presedintii CAS sunt desemnati ordonatori secundari de credite – art. 101(4). Prin O.U.G. nr. 30/1998 s-a impus si statuarea tripartitismului la nivelul conducerii CNAS si CAS, consiliile de administratie fiind “formate din reprezentanti ai puterii executive, precum si ai asociatiilor patronale si sindicale, reprezentative la nivel national” (art. 94) - consiliul de administratie al CNAS compus din 15 membri (art. 95) iar consiliile de administratie ale CJAS din 9 membri (art. 101). Consiliile de administratie ale caselor de asigurari de sanatate erau conduse de un Presedinte si doi Vicepresedinti. 

In cazul CNAS – “Presedintele este numit de primul-ministru, la propunerea ministrului sanatatii, dintre membrii consiliului de administratie”, iar vicepresedintii “desemnati de ceilalti parteneri sociali din randul membrilor consiliului de administratie” (art. 98). 

In cazul CJAS – Presedintele si vicepresedintii sunt alesi din randul membrilor consiliului de administratie (art. 101). Conducerea operativa a caselor de asigurari de sanatate era exercitata de catre un Director general. Consiliile de administratie CJAS si-au intrat in atributiile legale la data de 01 aprilie 1999, conform Legii nr. 145/1997 modificata si completata de OUG nr. 30/1998, Protocolului Patronal din 01.04.1999 si Acordului Sindical din 24.03.1999. Protocolul Patronal si Acordul Sindical se refera la repartizarea reprezentantilor organizatiilor patronale si ai confederatiilor sindicale reprezentative la nivel national – in consiliile de administratie ale caselor de asigurari de sanatate. Sunt reprezentative la nivel national, confederatiile sindicale si organizatiile patronale care au dobandit aceasta calitate potrivit Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, modificata si completata prin Legea nr. 143/1997.

Aparitia OUG nr.180/2000 a modificat si completat Legea nr. 145/1997 - referitor la organele de conducere CNAS si CAS. A stabilit in mod concret atributiile consiliilor de administratie CNAS si CJAS si ale Directorilor generali si pentru o mai buna reprezentare a intereselor asiguratilor, consiliile de administratie ale CNAS si CJAS au fost completate cu inca 2 membri din partea reprezentantilor pensionarilor. Din punct de vedere organizatoric, cea mai importanta modificare a Legii nr. 145/1997 adusa prin O.U.G. nr. 180/2000 a fost faptul ca Directorii generali ai caselor de asigurari de sanatate, numiti de catre Presedintele CNAS – in urma unui concurs, au devenit ordonatori secundari de credite. Conducerea activitatii caselor de asigurari de sanatate era asigurata de Directorii generali si de consiliile de administratie (art. 101). Prin aceasta ordonanta s-a urmarit o mai buna coordonare si supraveghere a activitatilor desfasurate la nivelul caselor judetene, prin responsabilizarea ordonatorilor secundari de credite (a directorilor generali).

Incepand cu data de 20 noiembrie 2002 (data aparitiei in Monitorul Oficial), Legea asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997 a fost abrogata de OUG nr. 150/2002 - privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate (art. 108).